Talking about life changing experiences, la 26 de ani, mai exact acum câteva luni, am învăţat să merg pe bicicletă. Nu e cine ştie ce. Unii învaţă şi mai târziu, alţii niciodată. Nu ştiu de ce. Vorba lui Michael, "that's ignorance"! Dar eu încerc din răsputeri să recuperez timpul pierdut. Aşa că mi-am luat o pitziketă ca-n poveşti (erau biciclete în poveşti? în fine, este extraordinară) - Căţeaua-Lupă i-am zis- şi pitzikeeeeesc zi şi noapte şi sunt cel mai fericit om de pe pământ.
Duminica asta, însoţită evident de şoarecul meu, am avut prima mea tură în afara Bucureştiului, nu departe, la Cernica, dar suficient cât să scap de agitaţia din Big Apple, să simt mirosul toamnei şi puţină emoţie pe off-road.
Pădurea Cernica era destul de sălbatică şi prin asta înţeleg lipsa fripturiştilor, cel puţin în ziua respectivă (Haleluia!). Mergând pe drumul forestier, la un moment dat am descoperit şi un lac; la vremea lui probabil fusese mai arătos, dar am înţeles că din cauza gunoaielor a fost afectat ecosistemul şi implicit lacul a mai secat. Cu toate astea, o broscuţă curioasă ne-a dat voie să o fotografiem şi cei câţiva pescari au fost singurii oameni ce i-am întâlnit în pădure.
Ca să fac o paranteză, pentru cei care dispun de timp şi bune intenţii, sâmbătă, 31 octombrie, are loc un Maraton de ciclism la Cernica, precedat în cursul dimineţii de o acţiune de ecologizare. Am închis paranteza.
Finalul s-a lăsat şi cu prima mea pană, rezolvată fără probleme de meşterul Repară-Tot, în persoana şoarecului.
Per ansamblu, cu tot cu şleaurile, pe care îmi cam alunecau roţile, am reuşit să nu cad cu fundul în nicio baltă, am făcut mişcare şi am savurat o delicioasă zi de toamnă în natură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu